Istorie

Ciugud – un loc încărcat de istorie

Pe teritoriul comunei Ciugud sunt semnalate urme de locuire umană încă din neolitic, în mai multe puncte, fie prin locuințe de tip bordei, fie prin unelte de piatră șlefuită (în special topoare). Cercetările arheologice din anii 1978-1987 au scos la iveală una din cele mai mari așezări fortificate „halstattiene” de pe teritoriul României din prima epocă a fierului așezată în raza satului Teleac (în punctul Gruset si Harburi) pe o suprafață de peste 20 de hectare si locuita încă din secolul XI-VII î.e.n.

Teritoriul comunei a continuat să fie locuit și în perioada dacică, în ceea a stăpânirii romane, fiind dovedite așezări din acele perioade în siturile arheologice „Varar” din satul Limba și „Morărești” din satul Hăpria. Numele comunei apare de-a lungul istoriei în documente importante cum ar fi cele două scrisori trimise de către episcopul Atanasie Anghel către Împăratul Leopold I. Conform acestora, străbunicul lui Atanasie Anghel ar fi fost un anume Truncus Popa Mojszi, sârb venit în Ardeal din Banatul stăpânit atunci de Imperiul Otoman, care s-a așezat în Poiana (cea din județul Hunedoara), el și urmașii săi păstorind aici și în satele învecinate, extinzându-se apoi spre Alba Iulia. Aici, în 1686, viitorul Vlădică își cumpără o casă, în timp ce frații săi s-au stabilit în Ciugud.

Satul Ciugud este atestat documentar pentru prima data în anul 1264 printr-un act al Episcopiei Catolice Oradea. Celelalte sate sunt atestate documentar după cum urmează: Satul Drâmbar în anul 1315, Satul Șeușa în anul 1332, Satul Limba în anul 1339, Satul Hăpria în anul 1520. Satul Teleac apare ca stat de sine stătător după Al Doilea Război Mondial adică în anul 1949.

În urma săpăturilor arheologice recente, la Ciugud s-au descoperit numeroase obiecte precum și rămășite ale unor foste așezări din prima epocă a fierului. Aceste descoperiri demonstrează continuitatea civilizației pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi timpuri. Locuitorii satelor în Evul Mediu erau șerbi (iobagi) pe domeniul Mânăstirii romano–catolice din Alba-Iulia până în anul 1852, când în Marele Principat al Transilvaniei era desființată șerbia (iobăgia) Locuitorii acestor sate au fost martori și participanți ai unor evenimente importante în istoria României: Răscoala iobagilor sași și români din 1277 împotriva episcopatului de Alba; Unirea din anul 1600 sub Mihai Viteazul; Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan din 1784, Revoluția din 1848 din Transilvania și Marea Unire din 1 Decembrie 1918.

Situl preistoric de la Teleac 

Este considerat de arheologi la fel de important ca Cetatea de la Micene, centru al civilizației grecești ridicat cu două milenii înainte de Hristos.

Specialiștii susțin că prin suprafața pe care se întinde, peste 30 de hectare, este cea mai mare locuință princiară ridicată în preistorie în Europa Centrală și de S-E, cercetată până acum. „Reședința princiară de la Teleac” acoperă o realitate a Europei epocii bronzului, a așezărilor înconjurate cu șanțuri, valuri de pământ și fortificații din lemn, unde-și aveau reședința conducătorii unor uniuni tribale. Cel mai probabil aici ne aflăm în fața unei reședințe care acoperea o bună parte a centrului și sudului Transilvaniei, la confluența Ampoiului cu Mureșul, asigura controlul resurselor de sare de pe Valea Mureşului, și a celor de aur, argint și cupru din Munții Apuseni

Ca dovadă principală est o movilă de pământ, cunoscută de localnici sub numele de Turnul Jidovarului. Acest turn este o movilă enormă de pământ care ascunde în interior o structură din lemn, cel mai probabil un turn locuință, asemănător cu cele cunoscute în perioada dacică. Era amplasat în punctul cel mai înalt al așezării, era un veritabil observator, avea vizibilitate până în Munții Trascăului, iar în sud până spre Sebeş - Cugir. Acest turn este fără precedent în alte așezări fortificate din spațiul Europei de S-E. Așezarea se remarcă și prin bogăția și diversitatea vaselor de ceramică și a pieselor din metal. Prin datarea cu carbon s-a stabilit că la Teleac a existat o locuire neîntreruptă timp de o jumătate de mileniu, între secolele XI-VII î.Ch.

Primele săpături la Teleac au avut loc în 1959 sub coordonarea arheologilor de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia și de la Institutul de Arheologie din Cluj-Napoca .